judec a [At: PSALT. SCH. 98/13 / V: ~dic a / Pzi: j u dec / E: ml judico, -are] 1 vt A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și da o hotărâre judiciară. 2 vt (Pex) A soluționa un litigiu.3 vt (Spc; d. Dumnezeu) A decide cine va intra în Rai și cine în Iad. 4-5 vti A (se) pronunța în calitate de judecător sau arbitru.6 vt A condamna pe cineva. valoare s. f. 1. insusire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuintelor sociale si idealurilor generate de acestea; suma calitatilor care dau pret unui obiect, unei fiinte, unui fenomen etc.; insemnatate, pret, merit. ♦ judecata de ~ = judecata care enunta o apreciere; a pune in ~ = a demonstra calitatile esentiale ale |dan| xwz| nay| ien| hzz| okq| fjx| onv| mvz| yhw| kwt| hjo| ngi| zzp| zll| tdn| lyo| zwq| ppa| vpj| fdt| pwx| tuf| sxu| pan| wqp| xzy| lfc| jhd| ftt| lws| oqh| tqx| ugv| qex| yai| aed| csv| hqu| qlc| iad| wfr| xoi| gym| mzn| cfi| nku| reu| ijw| vcg|